DELFINUL

 Delfinii sunt un fel de balene mult mai mici, cu dinti, facand parte din acelasi ordin al cetaceelor (din cuvantul latinesc “cetus”, care inseamna animal marin mare).
    Ca si “rudele” lor (balenele), delfinii sunt mamifere si nu pesti, cum ar lasa impresia infatisarea si comportamentul lor. Au sangele cald (cu temperatura corpului intre 35 si 36 grade Celsius - apropiata de a oamenilor), nasc pui vii si sunt animale foarte prietenoase, sociabile si extrem de inteligente, comparativ cu alte mamifere.
    Corpul delfinului este foarte bine adaptat pentru viata in apa. Pielea este perfect neteda, ceea ce ii permite sa inoate usor si repede, pierzand astfel foarte putin din caldura corpului. Coada este puternica, formata din muschi, delfinii inotand prin miscarile sus-jos ale acesteia.

    Aripioarele de pe piept au rol de “carma”, prin miscarea lor delfinul pastrand directia de inot. Totodata, delfinii se ating cu aceste aripioare, in timp ce inoata impreuna - unul langa altul - ca semn al “prieteniei”. Nu au branhii - ca pestii, ci au un fel de gaura in crestetul capului, prin care respira, iesind la suprafata. Viteza cu care delfinul scoate aerul depaseste si 160 km pe ora (viteza medie a unei masini de curse), sunetul care se aude cand expira asemanandu-se cu un suierat de sirena. Iar procesul respiratiei - scoaterea si tragerea aerului in plamani - nu dureaza mai mult de o cincime de secunda! Ochii sunt acoperiti de o membrana lipicioasa, cu rolul de a-i feri de obiecte sau plante si de frecarea cu apa. Delfinii dorm putin, in reprize scurte, plutind la suprafata apei si ridicandu-se din cand in cand pentru a respira.
    In timpul somnului, creierul delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu este involuntara - ca la oameni - ci voluntara, adica delfinul “se gandeste” sa respire, lucru pe care noi il facem din instinct, in mod natural.
    Comunicarea este tot o dovada a nivelului inalt de inteligenta, delfinii folosind doua tipuri de sunete: vocalizele si asa-numitele “ecouri”. Sunetele sunt scoase prin gaura din cap, vocalizele facand posibila comunicarea intre delfini. “Ecoul”, care este asemanator cu functionarea unui aparat fixat pe submarine (numit sonar) este trimiterea unor unde, care ajung la obiectul sau animalul din fata, intorcandu-se ca un ecou. Astfel, cand simte undele, delfinul stie deja marimea, forma si viteza cu care se deplaseaza respectivul “obstacol”. Undele ecoului sunt simtite de urechile foarte mici - aproape invizibile - de forma unor gaurele (diametrul urechii este de marimea unei gamalii de ac!), aflate in spatele ochilor.

    Unde intalnim delfini? Cele peste 35 de rase de delfini traiesc pe langa coastele marilor si oceanelor (mai ales in zonele cu clima tropicala). Exista si delfini de apa rece: cel cu dungi albe in lateral - care este intalnit si la noi, in Marea Neagra, precum si delfinul “de gheata”, care traieste in apele inghetate din Antarctica. Cel mai raspandit pe tot globul este delfinul cu “nas in forma de sticla”, considerat si cel mai sociabil si inteligent. Iar in afara de rasele de mare si de ocean, exista cel putin cinci care traiesc in fluvii (Amazon - America de Sud, Gange si Ind - Asia).
    Viata delfinilor a fost si este amenintata, in primul rand de oameni, care ii vaneaza sau ii captureaza. Statisticile spun ca aproape 3000 de delfini au fost capturati in ultimii ani, mai mult de jumatate din acestia traind doar o luna si jumatate in captivitate. De aceea, prinderea si tinerea in bazine a fost stopata sau redusa in tarile dezvoltate.