ZEBRELE

Cu aspectul lor ciudat, singular, datorat dungilor care le brazdeaza corpul, zebrele au devenit animale simbolice pentru Africa, intens mediatizate, mai cunoscute chiar decat girafele cu silueta lor insolita. Ele sunt un element esential al peisajului african, al marilor savane acoperite de ierburi inalte, din care rasar, ici si colo, salcamii cu forma de umbrela pe care botanistii i-au botezat Acacia tortillis.

O evolutie deplin descifrata

Istoria acestor neamuri ale cailor (Equide),  ai caror stramosi au aparut in urma cu 70.000.000 de ani, in Eocen, pe continentul nord-american, este nu numai interesanta, dar si plina de semnificatii.

Zebrele sunt considerate drept cei mai vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la originea unor animale cu forme si aspecte variate, precum asinii si caii salbatici. Evolutia acestui grup de mamifere erbivore, care poseda un numar impar de degete la picioare (de aici vine si numele ordinului, Perissodactyla, din care mai fac parte rinocerii si tapirii), este destul de bine cunoscuta datorita numeroaselor resturi de fosile pe care paleontologii le-au avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sa descifreze nu numai succesiunea in timp a animalelor, dar si modificarile mediului care au impus transformarea lor.

Stramosii indepartati ai cailor si zebrelor au trait atat in Eurasia, cat si in America. Cei din Lumea Veche sunt cunoscuti sub numele de Hyracotherium, in timp ce formele americane apartineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile unei vulpi actuale, avand membrele anterioare terminate cu patru degete acoperite cu copite, iar cele posterioare numai cu trei degete. Traiau in zone impadurite si se hraneau cu lastarii tufisurilor. In perioada Miocena insa, acum 29.000.000 de ani, suprafetele acoperite de paduri s-au micsorat, fiind inlocuite de stepe deschise, cu o bogata vegetatie de graminee. Hrana abundenta a inlesnit dezvoltarea si diversificarea Equidelor. Formele noi care au aparut (Mesohiul turmei).

Este adevarat ca numararea zebrelor dintr-un grup este mult mai dificila decat numararea antilopelor sau a altor animale cu culori mult mai putin vizibile in savana. Alta ipoteza afirma ca prezenta dungilor inlesneste recunoasterea indivizilor intre ei.