Camila este un mamifer erbivor rumegator din Africa de Nord si din Asia, cu o cocoasa de grasime pe spate sau cu doua cocoase, folosind la transport in regiunile de desert.
-camila cu o cocoasa: camila dromader
-camila cu doua cocoase: camila bactriana
Corpul acesteea este adaptat pentru viata in desert. Are picioarele subtiri, foarte potrivite pentru mersul in nisip, iar fata si gatul sunt lungi. Pleoapele o protejeaza de nisip. Este inalta de 2 sau 2,50 m pana la cocoasa si lunga de 3 m.
Ajunge la greutatea aproximativa de 700 kg. Traieste impreuna cu familia, atingand varsta medie de 30-40 de ani.
Se hraneste cu tot ce gaseste in desert: plante, graunte, frunze uscate, curmale.
Pentru a se apara de dusmani camila isi foloseste gura pentru a musca sau chiar scuipa, iar daca este pericolul mare ajunge sa-si calce atacatori in picioare.
Se cunosc 2 tipuri de camile: Dromaderul (sau camila araba) care are o singura cocoasa si se intalneste mai mult in desert si camila Bactrian care are 2 cocoase.
Desi se crede ca in cocoasa camila isi pastreaza apa, acest lucru este fals. Cocoasa ii foloseste pentru a stoca energie pentru momentele in care nu gaseste mancare.
Asemanarea dunelor din desert cu valurile marii ca si mersul leganat al camilelor a facut ca ea sa fie denumita "Corabia desertului".
Desi multe animale mor daca isi pierd un sfert din greuatea corpului, camila poate slabi aproape jumatate din greutatea corpului fara sa apara consecinte serioase. Poate bea apa salcie sau sarata, iar cand da de aceasta este capabila sa ingurgiteze in 10 minute o cantitate egala cu o treime din greutatea corpului ei.
Camila poate calatori 5-7 zile fara mancare si fara apa.Cămila este adaptată la viața de deșert când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă distanțe mari. Pentru aceasta cămila poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană și apă. In cocoașă ea poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime, cu care poate să reziste fără a se hrăni timp de 30 de zile. Rezerva de apă a unei cămile acumulată în stomac atinge o cantitate între 100 și 150 litri, cantitate suficientă pentru 2 săptămâni. Cămila poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă.
BIBLIOTECA SCOLARULUI
sâmbătă, 5 martie 2011
vineri, 4 februarie 2011
DINOZAURII
Dinozaurii sunt animale care au aparut pe Pamant in urma cu 200 de milioane de ani. Ei aveau fie forma de soparla, fie forma de pasare. Pana acum au fost gasite si clasificate circa 1300 de specii de dinozauri. Numele lor vine din limba greaca si inseamna -soparla infioratoare, datorita dimensiunilor uriase ale unora dintre ele.Dinozaurii traiau pe uscat - ca soparlele, in apa - precum crocodilii si in aer - la fel ca pasarile. Dintre dinozauri au aparut si primele zburatoare, stramosii pasarilor de astazi. Ei aveau aripi din membrana, cioc lung si ghiare si erau acoperiti cu par. Penele pasarilor de astazi au evoluat din acesti peri. Toti dinozaurii aveau coada.
Dupa cum se hraneau, dinozaurii erau ierbivori sau carnivori. Dintre dinozaurii ierbivori au evoluat cele mai mari reptile, cu corp urias, gat lung si cap foarte mic in raport cu corpul. Cel mai mare dinozaur ierbivor avea o greutate de circa 130 de tone si o lungime mai mare de 40 de metri. Dinozaurii carnivori erau feroci si isi urmareau prada alergand pe picioarele din spate. Cel mai cunoscut dinozaur rapitor este Tyranosaurul (-soparla tiran-), care avea cam 12 metri lungime si cantarea peste 8 tone. Dinozaurii ierbivori se aparau de dinozaurii rapitori prin mai multe mijloace:dimensiunile foarte mari,pielea foarte groasa, chiar acoperita cu platose cornoase,coada lunga si puternica,coarne, ghimpi si spini pe suprafata corpului.
Puii dinozaurilor ieseau din oua, in cuibul facut de parinti. Ouale de dinozauri aveau cam 20 de centimetri. Pui mici ramaneau o vreme in cuib unde erau hraniti de catre parinti la fel ca puii pasarilor de astazi.Despre dinozauri avem numeroase urme si dovezi - -fosile-. Acestea sunt schelete intregi, oase sau fragmente de oase, coji de oua, urme imprimate in gresii sau alte roci. Mai multe fosile putem vedea la Muzeul de Istorie Naturala -Grigore Antipa-.
Dinozaurii aveau membre care sprijineau corpul intr-o pozitie verticala, acestia din urma avand mai multe avantaje: puteau face pasi mari, alergau mai repede decat reptilele care se tarau pe pamant. Dinozaurii umblau in 4 sau 2 membre. Unele reptile erau foarte agile, alergand cu viteze de peste 50 km / h in timp ce sauropodele cu o greutate de peste 5 tone si membre puternice, butucanoase, se deplasau mai incet.
Ultimii dinozauri au disparut cu aproximativ 65 milioane de ani in urma, dar pana atunci, timp de 160 de milioane de ani, au fost stapanii planetei.Istoria de 4,5 miliarde de ani a Pamantului este impartita in ere geocronologice. Epoca dinozaurilor se extinde pe cea mai mare parte a erei Mezozoice. Mezozoicul este impartit la randul lui in 3 perioade geocronologice:Triasic - cand au aparut dinozaurii,Jurasic,Cretacic - la sfarsitul caruia au disparut dinozaurii.
Nimeni nu stie exact din ce motiv au disparut dinozaurii. La inceputul cercetarilor se credea ca dinozaurii fiind animalele cu sange rece, si nefiind capabile sa-si regleze eficient temperatura corporala, au pierit pur si simplu de frig, in urma racirii pe glob la sfarsitul perioadei cretacice. Deoarece in prezent avem dovezi care arata ca unele specii aveau sange cald aceasta ipoteza nu este suficient de convingatoare. ...
Dupa cum se hraneau, dinozaurii erau ierbivori sau carnivori. Dintre dinozaurii ierbivori au evoluat cele mai mari reptile, cu corp urias, gat lung si cap foarte mic in raport cu corpul. Cel mai mare dinozaur ierbivor avea o greutate de circa 130 de tone si o lungime mai mare de 40 de metri. Dinozaurii carnivori erau feroci si isi urmareau prada alergand pe picioarele din spate. Cel mai cunoscut dinozaur rapitor este Tyranosaurul (-soparla tiran-), care avea cam 12 metri lungime si cantarea peste 8 tone. Dinozaurii ierbivori se aparau de dinozaurii rapitori prin mai multe mijloace:dimensiunile foarte mari,pielea foarte groasa, chiar acoperita cu platose cornoase,coada lunga si puternica,coarne, ghimpi si spini pe suprafata corpului.
Puii dinozaurilor ieseau din oua, in cuibul facut de parinti. Ouale de dinozauri aveau cam 20 de centimetri. Pui mici ramaneau o vreme in cuib unde erau hraniti de catre parinti la fel ca puii pasarilor de astazi.Despre dinozauri avem numeroase urme si dovezi - -fosile-. Acestea sunt schelete intregi, oase sau fragmente de oase, coji de oua, urme imprimate in gresii sau alte roci. Mai multe fosile putem vedea la Muzeul de Istorie Naturala -Grigore Antipa-.
Dinozaurii aveau membre care sprijineau corpul intr-o pozitie verticala, acestia din urma avand mai multe avantaje: puteau face pasi mari, alergau mai repede decat reptilele care se tarau pe pamant. Dinozaurii umblau in 4 sau 2 membre. Unele reptile erau foarte agile, alergand cu viteze de peste 50 km / h in timp ce sauropodele cu o greutate de peste 5 tone si membre puternice, butucanoase, se deplasau mai incet.
Ultimii dinozauri au disparut cu aproximativ 65 milioane de ani in urma, dar pana atunci, timp de 160 de milioane de ani, au fost stapanii planetei.Istoria de 4,5 miliarde de ani a Pamantului este impartita in ere geocronologice. Epoca dinozaurilor se extinde pe cea mai mare parte a erei Mezozoice. Mezozoicul este impartit la randul lui in 3 perioade geocronologice:Triasic - cand au aparut dinozaurii,Jurasic,Cretacic - la sfarsitul caruia au disparut dinozaurii.
Nimeni nu stie exact din ce motiv au disparut dinozaurii. La inceputul cercetarilor se credea ca dinozaurii fiind animalele cu sange rece, si nefiind capabile sa-si regleze eficient temperatura corporala, au pierit pur si simplu de frig, in urma racirii pe glob la sfarsitul perioadei cretacice. Deoarece in prezent avem dovezi care arata ca unele specii aveau sange cald aceasta ipoteza nu este suficient de convingatoare. ...
vineri, 28 ianuarie 2011
DELFINUL
Delfinii sunt un fel de balene mult mai mici, cu dinti, facand parte din acelasi ordin al cetaceelor (din cuvantul latinesc “cetus”, care inseamna animal marin mare).
Ca si “rudele” lor (balenele), delfinii sunt mamifere si nu pesti, cum ar lasa impresia infatisarea si comportamentul lor. Au sangele cald (cu temperatura corpului intre 35 si 36 grade Celsius - apropiata de a oamenilor), nasc pui vii si sunt animale foarte prietenoase, sociabile si extrem de inteligente, comparativ cu alte mamifere.
Corpul delfinului este foarte bine adaptat pentru viata in apa. Pielea este perfect neteda, ceea ce ii permite sa inoate usor si repede, pierzand astfel foarte putin din caldura corpului. Coada este puternica, formata din muschi, delfinii inotand prin miscarile sus-jos ale acesteia.
Aripioarele de pe piept au rol de “carma”, prin miscarea lor delfinul pastrand directia de inot. Totodata, delfinii se ating cu aceste aripioare, in timp ce inoata impreuna - unul langa altul - ca semn al “prieteniei”. Nu au branhii - ca pestii, ci au un fel de gaura in crestetul capului, prin care respira, iesind la suprafata. Viteza cu care delfinul scoate aerul depaseste si 160 km pe ora (viteza medie a unei masini de curse), sunetul care se aude cand expira asemanandu-se cu un suierat de sirena. Iar procesul respiratiei - scoaterea si tragerea aerului in plamani - nu dureaza mai mult de o cincime de secunda! Ochii sunt acoperiti de o membrana lipicioasa, cu rolul de a-i feri de obiecte sau plante si de frecarea cu apa. Delfinii dorm putin, in reprize scurte, plutind la suprafata apei si ridicandu-se din cand in cand pentru a respira.
In timpul somnului, creierul delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu este involuntara - ca la oameni - ci voluntara, adica delfinul “se gandeste” sa respire, lucru pe care noi il facem din instinct, in mod natural.
Comunicarea este tot o dovada a nivelului inalt de inteligenta, delfinii folosind doua tipuri de sunete: vocalizele si asa-numitele “ecouri”. Sunetele sunt scoase prin gaura din cap, vocalizele facand posibila comunicarea intre delfini. “Ecoul”, care este asemanator cu functionarea unui aparat fixat pe submarine (numit sonar) este trimiterea unor unde, care ajung la obiectul sau animalul din fata, intorcandu-se ca un ecou. Astfel, cand simte undele, delfinul stie deja marimea, forma si viteza cu care se deplaseaza respectivul “obstacol”. Undele ecoului sunt simtite de urechile foarte mici - aproape invizibile - de forma unor gaurele (diametrul urechii este de marimea unei gamalii de ac!), aflate in spatele ochilor.
Unde intalnim delfini? Cele peste 35 de rase de delfini traiesc pe langa coastele marilor si oceanelor (mai ales in zonele cu clima tropicala). Exista si delfini de apa rece: cel cu dungi albe in lateral - care este intalnit si la noi, in Marea Neagra, precum si delfinul “de gheata”, care traieste in apele inghetate din Antarctica. Cel mai raspandit pe tot globul este delfinul cu “nas in forma de sticla”, considerat si cel mai sociabil si inteligent. Iar in afara de rasele de mare si de ocean, exista cel putin cinci care traiesc in fluvii (Amazon - America de Sud, Gange si Ind - Asia).
Viata delfinilor a fost si este amenintata, in primul rand de oameni, care ii vaneaza sau ii captureaza. Statisticile spun ca aproape 3000 de delfini au fost capturati in ultimii ani, mai mult de jumatate din acestia traind doar o luna si jumatate in captivitate. De aceea, prinderea si tinerea in bazine a fost stopata sau redusa in tarile dezvoltate.
Ca si “rudele” lor (balenele), delfinii sunt mamifere si nu pesti, cum ar lasa impresia infatisarea si comportamentul lor. Au sangele cald (cu temperatura corpului intre 35 si 36 grade Celsius - apropiata de a oamenilor), nasc pui vii si sunt animale foarte prietenoase, sociabile si extrem de inteligente, comparativ cu alte mamifere.
Corpul delfinului este foarte bine adaptat pentru viata in apa. Pielea este perfect neteda, ceea ce ii permite sa inoate usor si repede, pierzand astfel foarte putin din caldura corpului. Coada este puternica, formata din muschi, delfinii inotand prin miscarile sus-jos ale acesteia.
Aripioarele de pe piept au rol de “carma”, prin miscarea lor delfinul pastrand directia de inot. Totodata, delfinii se ating cu aceste aripioare, in timp ce inoata impreuna - unul langa altul - ca semn al “prieteniei”. Nu au branhii - ca pestii, ci au un fel de gaura in crestetul capului, prin care respira, iesind la suprafata. Viteza cu care delfinul scoate aerul depaseste si 160 km pe ora (viteza medie a unei masini de curse), sunetul care se aude cand expira asemanandu-se cu un suierat de sirena. Iar procesul respiratiei - scoaterea si tragerea aerului in plamani - nu dureaza mai mult de o cincime de secunda! Ochii sunt acoperiti de o membrana lipicioasa, cu rolul de a-i feri de obiecte sau plante si de frecarea cu apa. Delfinii dorm putin, in reprize scurte, plutind la suprafata apei si ridicandu-se din cand in cand pentru a respira.
In timpul somnului, creierul delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu este involuntara - ca la oameni - ci voluntara, adica delfinul “se gandeste” sa respire, lucru pe care noi il facem din instinct, in mod natural.
Comunicarea este tot o dovada a nivelului inalt de inteligenta, delfinii folosind doua tipuri de sunete: vocalizele si asa-numitele “ecouri”. Sunetele sunt scoase prin gaura din cap, vocalizele facand posibila comunicarea intre delfini. “Ecoul”, care este asemanator cu functionarea unui aparat fixat pe submarine (numit sonar) este trimiterea unor unde, care ajung la obiectul sau animalul din fata, intorcandu-se ca un ecou. Astfel, cand simte undele, delfinul stie deja marimea, forma si viteza cu care se deplaseaza respectivul “obstacol”. Undele ecoului sunt simtite de urechile foarte mici - aproape invizibile - de forma unor gaurele (diametrul urechii este de marimea unei gamalii de ac!), aflate in spatele ochilor.
Unde intalnim delfini? Cele peste 35 de rase de delfini traiesc pe langa coastele marilor si oceanelor (mai ales in zonele cu clima tropicala). Exista si delfini de apa rece: cel cu dungi albe in lateral - care este intalnit si la noi, in Marea Neagra, precum si delfinul “de gheata”, care traieste in apele inghetate din Antarctica. Cel mai raspandit pe tot globul este delfinul cu “nas in forma de sticla”, considerat si cel mai sociabil si inteligent. Iar in afara de rasele de mare si de ocean, exista cel putin cinci care traiesc in fluvii (Amazon - America de Sud, Gange si Ind - Asia).
Viata delfinilor a fost si este amenintata, in primul rand de oameni, care ii vaneaza sau ii captureaza. Statisticile spun ca aproape 3000 de delfini au fost capturati in ultimii ani, mai mult de jumatate din acestia traind doar o luna si jumatate in captivitate. De aceea, prinderea si tinerea in bazine a fost stopata sau redusa in tarile dezvoltate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)